100 total views, 4 views today
Cei care au trecut pragul Muzeului din Dumbrava Sibiului, sâmbătă, au avut parte de bucate pe cinste. Aici, câțiva săteni din Orlat au prezentat cum se desfășura odinioară tăierea porcului și ce produse se obțineau din animalul sacrificat. Doi porci din rasă autentică românească au fost sacrificați, pe fundalul colindelor.
Vizitatorii au putut urmări toate etapele acestei tradiții, de la pârlitul porcului cu paie până la prepararea bucatelor tradiționale ca pomana porcului, tochitura, cârnații, șoriciul, toba sau caltaboșul.
„Primul preparat care se consuma chiar în ziua în care se tăia porcul era pomana porcului, preparată din carne de la pulpă, tăiată bucăţi, o lingură de untură şi sare. Se lăsa să fiarbă cu capac până când grăsimea se limpezea. Se servea împreună cu murături – varză acră, castraveţi sau gogonele – şi o mămăligă zdravănă. În satul de altădată, fiecare familie sacrifica un porc înainte de Crăciun. După un an în care se îngrijeau de el, gospodarii preparau bucate menite să le asigure o masă îmbelşugată la sărbătoarea Naşterii Domnului, dar care să le şi ajungă cât mai mult timp din an, dorindu-se ca slănina (preparatul care se putea păstra cel mai mult timp) să fie suficientă până la tăierea următorului porc. Iernile geroase, încununate de datini şi obiceiuri, reprezentau perioadele ideale pentru păstrarea preparatelor din porc, în condiţiile în care nu existau frigidere şi se foloseau pentru depozitare pivniţa, cămara sau podul casei. Modalităţile de preparare aveau ca scop conservarea ingredientelor prin sărare, condimentare, afumare, uscare, fierbere sau doar opărire. Se preparau: cârnaţul, cârtaboşul şi pateul, jumările, se punea untura fierbinte în garniţe emailate. Afumarea se făcea doar după ce slănina, cârnaţii şi carnea erau zvântate. Cele mai bune lemne pentru afumat erau considerate cele de la pomii fructiferi, dar, în lipsa lor, era bun şi lemnul de fag. După afumare, carnea şi cârnaţii mai puteau fi ţinuţi în pod, unde nu mai intra fumul, pentru a se mai usca, iar slănina se punea în cămară sau în lada din casa bună. Se spunea că era bună de mâncat după ce se auzea prima dată că durduie. Cârtaboşul şi pateul erau ţinute în cămară, la rece, şi se puteau mânca începând cu următoarea zi după preparare”, a declarat Mihaela Gherghel, muzeograf al Muzeului ASTRA.
Au sosit colindătorii!
Muzeul din Dumbrava Sibiului a primit, astăzi, și colindători de la Școala de Arte și Meserii „Ilie Micu” – coordonator prof. Izabela Tomiță, Grupul „Mlădițe sibiene” și Ianis Marușca, la vioară, Grupul de muzică tradițională „Junii” – coord. prof. Cosmin Verde, Ceata colindătorilor din Boroaia, județul Suceava, și Grupul folcloric „Doruri Sibiene”.
Colindele vor răsuna și astăzi, 19 decembrie, la Târgul de Țară. De la ora 12, vor susține momente artistice elevii Școlii de Arte și Meserii „Ilie Micu” – coord. prof. Mariana Anghel și, de la ora 13.30, membrii Grupului de muzică tradițională „Junii” – coord. prof. Cosmin Verde.
Pe lângă demonstrațiile și atelierele gastronomice, Târgul de țară la Ignat reunește și producători/ comercianți de produse tradiționale.
