100 total views, 4 views today
Uneori, oamenii fac sacrificii mari pentru a depăși momente de cumpănă sau pentru a-și îndeplini un vis. Unii ajung să își vândă casa pentru a traversa situații complicate, alții își înstrăinează proprietățile pentru a începe o nouă viață la capătul lumii… Dar v-ați gândit vreodată că cineva și-ar putea vinde locuința pentru a-și plăti cursurile de pilot? Nu, nu e subiectul unui roman sau al unui scenariu de film, ci e povestea fascinantă a lui Bogdan Tătăroiu, sibianul care și-a dorit dintotdeauna să poată pilota un avion. Iar visul lui de a atinge norii s-a împlinit!
Încă de când era copil, a avut un vis: să devină pilot. E visul multor copii, dar el nu l-a abandonat niciodată. Știa că e costisitor, dar nu a precupețit niciun efort pentru a-l împlini. A mers până într-acolo încât și-a vândut apartamentul, a mai făcut un credit și și-a plătit cursurile care aveau să îi împlinească țelul din copilărie.
Un “berbec” ambițios
Bogdan are 32 de ani, este un „berbec” încăpățânat și ambițios, astfel că orice își propune duce la îndeplinire. Uneori, însă, cu sacrificii majore. Este absolvent al Liceului Teoretic “Constantin Noica” din Sibiu, specializarea Științe ale Naturii, și a terminat, de asemenea, și Facultatea de Inginerie din cadrul ULBS, specializarea Sisteme Multimedia. Mărturisește că IT-ul a fost singurul lucru pe care îl putea face cu plăcere, în paralel cu orele de aviație.
“Realizez de cele mai multe ori tot ce îmi propun. Dar cu eforturi pe măsură! Această nișă m-a ajutat să-mi îndeplinesc visul meu principal, adică aviația și zborul”, povestește Bogdan.
Sibianul visează încă din copilărie să cucerească norii. “Eram ca orice copil care visează să ajungă pe lună… Ei bine, eu voiam să descopăr avioanele”, adaugă, zâmbind, Bogdan.
Tânărul mărturisește că primul rol de pilot l-a avut chiar în anii de liceu. Timp de trei luni, a urmat cursurile teoretice de pilotaj în cadrul Aeroclubului “Hermann Oberth” din Sibiu, după care a început să zboare alături de instructorii săi și, ulterior, singur. Când a privit prima dată lumea de la înălțime nu ca pasager în avion, ci chiar la bordul său, Bogdan își amintește că a simțit libertate, independență și adrenalină. “În primul an când am dat examen în cadrul Aeroclubului pentru admiterea la zbor nu am avut nicio șansă… Au fost locuri limitate și voiam să intru neapărat la zbor cu motor. Dar nu m-am lăsat! Am continuat al doilea an și am reușit! Am zburat cât de mult am putut. Zborul în cadrul Aeroclubului a fost limitat. Nu fusese suficient pentru a putea trece la următorul nivel…”, povestește Bogdan.
Așa că sibianul s-a ambiționat. Și-a dorit din ce în ce mai mult să descopere tainele vieții la înălțime, astfel că, după ce a absolvit facultatea, a început să strângă bani pentru a-și finanța cursuri suplimentare de pilotaj. Una dintre pasiunile sale l-a condus în spatele camerelor video, astfel că Bogdan a început să muncească pentru visul său principal, fiind grafician și producător video pentru diferite proiecte locale și naționale.
“Am încercat să îmi finanțez singur studiile, beneficiind, totodată, de ajutorul părinților mei. Dar nu am reușit… E foarte greu din punct de vedere financiar să ai acces la acest domeniu al aviației. Am sperat că, nefăcând sacrificii mari în decursul câtorva ani, să fac economii și să plătesc acele cursuri fără să recurg la gesture extreme. Am strâns bani din grafică, din munca mea de producător video… Am crezut că voi aduna suficient, astfel încât să urmez cursurile pentru obținerea licenței autorizate de pilot. Nu am putut… Aveam 10.000 de euro puși deoparte, după câțiva ani”, își amintește Bogdan.
“Mă măcina mult gândul că nu pot să fac ce îmi doresc…”
Atunci, tânărul și-a propus să facă un gest extrem: să-și vândă apartamentul. “Mă măcina mult gândul că nu pot să fac ce îmi doresc și mi-am dat seama că timpul trece foarte repede… Așa că mi-am vândut apartamentul! Îmi trecuse acest gând prin minte preț de câțiva ani, dar mi-a fost ciudat să le spun părinților… Era primit de la ei și nimeni nu îmi garanta că, dacă urmez acele cursuri, voi reuși în carieră”, povestește tânărul.
2018 a fost anul marilor provocări. Atunci, Bogdan și-a vândut apartamentul de trei camere, a mai făcut un împrumut de la bancă, a mai adăugat din economiile sale și ale familiei și a reușit să pună deoparte 80.000 de euro pentru visul său pe care a început să îl creioneze de îndată. Astfel, pentru doi ani, a plecat la Tuzla, la Regional Air Services, școala pe care a urmat-o pentru a obține licență de pilot comercial. A stat în chirie peste 700 de zile, venind la Sibiu ocazional să își vadă familia.
Sacrificiile nu sunt mari atunci când îți dorești să fii împlinit, după cum pune acesta. “Aș face același lucru dacă aș da timpul înapoi! Dar mult mai devreme l-aș face! Sunt recunoscător familiei pentru sprijinul pe care mi l-a acordat!”, adaugă Bogdan.
În prezent, Bogdan are în plan noi cursuri de perfecționare în domeniu care, din păcate, au fost amânate din cauza pandemiei de COVID-19. Această perioadă l-a determinat și să revină la vechea sa ocupație, cea de videograf și grafician, așteptând, însă, nerăbdător ca aviația să își reia cursul normal.
În viitor, își dorește să se angajeze la WizzAir, o companie pe care o respectă și în cadrul căreia visează să profeseze.
Pilotajul, sport de lux
A fi pilot este o meserie de lux în ziua de astăzi. Din păcate, spune Bogdan, sunt mulți pasionați de aviație în România, dar care, din motive financiare, nu își pot urma visul.. “Din păcate, oameni care sunt talentați nu își pot permite nici măcar o oră de zbor. Eu am recurs la ceva extrem… Ar fi bine ca școlile care își permit să creeze programe de sponsorizare pentru acești tineri. Eu am trecut prin frustrările financiare și ale timpului pierdut, știu cum e… Din păcate, un IT-ist bun va câștiga mereu mai mult decât un pilot. Așa puteam fi și eu, dar mi-am dorit să urmez calea inimii. Un pilot investește zeci de mii de euro ca să își urmeze visul. Un IT-ist poate că urmează un program finanțat de stat, la facultate. Ar trebui să se pună preț mai mult pe oamenii talentați, pe cei care își doresc, dar nu pot din motive financiare, să profeseze într-un domeniu pe care l-ar putea propulsa”, conchide Bogdan.
