36 total views, 4 views today
Cosașii Muzeului ASTRA s-au trezit dis-de-dimineață cu poftă de muncă. Aceștia și-au luat uneltele necesare pentru a cosi fânul și s-au adunat în Muzeul Satului. Alături de ei au fost invitați și sibienii dornici să redescopere un obicei vechi, dar foarte cunoscut în satul românesc de odinioară.
Potrivit organizatorilor, odinioară, cositul ierbii era de o importanță aparte în fiecare gospodărie. Mari planuri se făceau în familie când era vorba să se pornească la coasă. Flăcării se adunau atunci când aveau de cosit și începeau să culce iarba la pământ până să se scuture de rouă, în timp ce femeile și mezinii familiilor adunate în clacă întorceau fânul cu furca de lemn pentru a-l prinde soarele amiezii.
Obiceiul, reînviat în Muzeul din Dumbrava Sibiului, a fost reiterat joi dimineață în sectorul Textile, începând cu ora 7.
Unul dintre cosașii Muzeului a venit cu uneltele moștenite de la bunicul său.
„Coasa e veche, că e moștenire. Am cosit prima oară la vârsta de 14 ani și am păstrat ca simbol aceste unelte pentru a-mi aduce aminte de acele vremuri. Am inclusiv geanta de la bunicul, e făcută la 13 Decembrie, dacă vă mai aduceți aminte de vechea fabrică. E scris și numele bunicului aici”, a spus acesta.
Lucian Robu, directorul Muzeului în Aer Liber din Dumbrava Sibiului, precizează că tehnicile de pregătire a coasei, alegerea lamei și a lemnului din care se face toporâștea, baterea lamei de coasă pe nicovală, trasul la gresie (sau cute – piatra de ascuțit) dar și poveștile cositului de odinioară s-au numărat printre momentele reiterate joi dimineață. „După toate aceste etape putem spune că suntem gata pentru a trage prima brazdă”, spune Lucian Robu.
Cu drag și spor, cosașii au lucrat preț de câteva ore. După muncă, au fost și răsplătiți, așa cum era altădată. La prânz, în hotarul fâneței, au fost răsfățați cu slană și ceapă.
