62 total views, 8 views today
Brățara electronică: un pas mic pentru omenire, un pas uriaș pentru protecția victimelor
Pandemia de Covid 19 a generat, printre alte neajunsuri, și creșterea cazurilor de violență în familie comparativ, conform Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES). Recent a fost votată în parlament legea pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, care ,,stabilește posibilitatea emiterii unor ordine de protecție provizorii sau a unor ordine de protecție, atunci când există un risc iminent ca viaţa, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol.
Grație acestei legi, agresorul ar putea fi obligat să poarte brățara electronică și să păstreze o distanță minimă determinată față de victimă, față de membrii familiei acesteia, precum și față de locurile unde persoana protejată își desfășoară activitatea. Dacă se dispune această măsură, și victima va purta acest dispozitiv de monitorizare.
La Sibiu, victimele violenței domestice sunt sfătuite să apeleze HELPLINE – 0800 500 333 sau să solicite sprijinul Centrului de primire în regim de urgență Sf. Ana, aflat în subordinea DGASPC Sibiu. Numărul de telefon la care se poate apela non-stop, inclusiv în weekend, este 0756102521, dar și 0269 983 – Telefonul Familiei. De asemenea, pot fi contactate pentru sprijin, consiliere și găzduire: Asociația Femeilor din Sibiu și A.L.E.G – Asociația pentru libertate și egalitate de gen și Asociația Luthelo.
Violență domestică naște drame : „Știa să bată fără să lase urme. Nu aș fi putut să trec peste situație, dacă aș fi fost singură’’
M.S. ne povestește drama prin care a trecut atât ea, cât și copiii, aceștia din urmă fiind extrem de marcați emoțional: ,,Eram căsătorită de cinci ani şi nu am văzut un semn clar că soţul meu ar fi violent, era o persoană cu studii superioare, la fel ca mine, însă după ce am fost executată silit din casa în care locuiam, au început problemele. Mi-am pierdut locul de muncă şi pe a doua fetiță am născut-o prematur. Fetița avea probleme de sănătate şi are certificat de handicap. Tatăl nu m-a lăsat să vin cu ea acasă. Atunci au început bătăile. Știa să bată fără să lase urme. Pe fata cea mare, în vârstă de 4 ani, a bătut-o, de asemenea. După ce dădea în ea, micuța avea crize de respirație pe fond psihic. Am luat decizia să plec. M-a bătut atunci foarte rău şi mi-am dat seama că, dacă nu plec, mă nenorocește şi pe mine şi pe copii.
M.S. a avut nevoie de consiliere psihologică, pentru a depăși trauma. Sfatul ei, pentru femeile aflate în această situație este să fie foarte atente la semnale, să îşi dea seama din timp de caracterul partenerului și, în momentul în care iau pasul decisiv, să fie foarte bine informate asupra legii și a posibilităților de a ieși din relația abuzivă. „Cu toate că am avut oameni care m-au ajutat, odată cu expirarea ordinului de protecţie, au început din nou amenințările. Nu aș fi putut să trec peste situație, dacă aș fi fost singură. După expirarea ordinului am realizat că dacă o să clachez, îmi ia copiii definitiv şi că trebuie să fac ceva, să mă reinventez. Tot timpul acesta am dus o mare rușine în spate că eu, acea femeie puternică, am fost bătută, umilită’’.
Psihologul Mihai Copăceanu insistă, în astfel de cazuri, asupra nevoii de măsuri urgente de protecție: „victima trebuie să fie apărată și sprijinită medical, psihologic și social. Se face o evaluare a riscului care cuprinde rapid 21 de întrebări.’’
Abuzul emoțional, o formă răspândită de violență domestică: frică, jigniri, umilințe, șantaj
Printre cele mai comune motive invocate de femei atunci când sunt întrebate de ce rămân lângă partenerul abuziv se numără: dorința de a păstra familia intactă și de a rămâne lângă partener, în speranța că își va schimba comportamentul, lipsa alternativelor, un partener abuziv putând limita accesul victimei la cercul de prieteni sau familie, frica generată de faptul că abuzatorul cunoaște dorința victimei de a se retrage din relație. De regulă, amenințările abuzatorului fac parte din scenariu. Alte motive frecvente care împiedică de multe ori femeile să iasă din relațiile toxice sunt: autoînvinuirea, autoresponsabilizarea, presiunea socială, a familiei, a rudelor.
Psihologul Mihai Copăceanu confirmă din propria experiență profesională că violența verbală, violența fizică și violența sexuală sunt, din păcate, foarte prezente în România, atât în familie, cât și în cazul cuplurilor care nu sunt căsătorite. În familie, vorbim de violența soțului asupra soției, de violența părinților sau a altor adulți din familie asupra copiilor.
Abuzul emoțional este în opinia psihologului forma cea mai puțin cunoscută de violență domestică. Există numeroase persoane care trăiesc cu frică în familie, care sunt jignnite în mod repetat și constant, care sunt intimidate și hărțuite și trăiesc într-un mediu toxic.
În schimb, când vine vorba de agresor, specialistul menționează că nu există un profil al agresorului, ci doar factori de risc. Agresorul poate fi oricine, din orice mediu social, cultural, cu sau fără educație și de orice vârstă. Tocmai din acest motiv, susține psihologul Mihai Copăceanu, „suntem tentați să considerăm că agresorul are anumite caracteristici psihologice și aparține anumitor zone sociale, că trăiește preponderent în mediu rural, că nu are educație și că este lipsit de resurse financiare sau că abuzează de alcool. Unii agresori se regăsesc printre persoanele cu studii postuniversitare, provin din medii înalte ale societății, au funcții sociale importante, pot fi tineri sau de vârsta a doua, a treia.’’
Noi, toți, putem observa, interveni și ajuta!
Violența domestică lasă urme adânci și, deseori, pe viață. Persoanele adulte care trec prin asemenea drame trebuie ajutate să le conștientizeze, pentru a nu prelungi o suferință în formă continuă, cu repercusiuni grave asupra copiilor. Tot în acest sens, educația, cunoașterea, campaniile de informare pot fi de mare ajutor pentru a preveni forme de abuzuri.
Violența domestică ia forme multiple, unele dintre ele mai puţin vizibile. Printre acestea, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) menționează: violenţa fizică, psihologică, sexuală, economică şi socială. Estimările globale arată că 1 din 3 femei (35%) a fost victima unei forme de violență domestică. Aceleași date menționează că aproximativ 38% din numărul crimelor din întreaga lume ale căror victime sunt femeile, sunt comise de partenerul de sex opus.
Conform OMS, victimele cele mai predispuse violenței domestice sunt femeile, din anumite motive, printre care cel mai des întâlnite fiind: un nivel scăzut de educație, un trecut marcat de violență fizică sau sexuală, expunerea la violență în propria familie. La acești factori mai putem adăuga și lipsa unui loc de muncă stabil, în cazul victimei, sau dependența de alcool a abuzatorului.
Material realizat de Alexandra Bene și Diana Deaconescu,
Studente în Anul III – Jurnalism (ULBS)
