40 total views, 8 views today
Ca sibian din oraş, aveai de fiecare dată un sentiment de invidie când, tu, fiind obligat să te învârţi pe cele câteva străzi din jurul locuinţei, sau să ieşi doar pentru ca să cumperi ceva de undeva, îi vedeai pe cei din zona „cartierelor noi” făcând acelaşi lucru, conform regulilor impuse, dar într-un decor mult mai omenesc şi mai viu. Pentru că, atât în zona de blocuri de după Valea Săpunului cât şi în o parte din spatele Arhitecţilor, „locuinţa” lor se învecina cu… ce a mai rămas din câmpul de la marginea Sibiului.
Aveai sentimentul celui din puşcărie care privea, de după gard, libertatea. Atunci, mulţi şi-au promis că, după ce va fi mai „liber”, vor evada şi ei din apăsarea urbanului Sibiu şi vor lua o porţie de libertate „ca la ţară” chiar pe un câmp unde, de fapt, este nimic decât… câmp, plus nişte blocuri construite mai mult sau mai puţin.
Este ceea ce am făcut noi azi, profitând de „libertatea” ieşirii din starea de urgenţă. Am ieşit în câmp. A fost o experienţă frumoasă, mai ales că mulţi au ales varianta aceasta, şi, cu toate că gunoaiele erau prin unele locuri destul de invazive, ne-am bucurat de aer curat, de iarbă verde şi de câteva… vaci şi chiar o turmă de oi. Uneori îţi trebuie puţin ca să te bucuri…
